Element chimic care, în oțel, formează carburi ce pot reduce călibilitatea dacă temperatura nu este suficient de înaltă pentru a le dizolva. Evită creșterea granulației la încălziri, motiv pentru care îmbunătățește tenacitatea și conferă oțelului o mare rezistență la supraîncălzire.
Utilizat în producerea oțelurilor pentru arcuri, a oțelurilor nedeformabile și a oțelurilor rapide pentru scule.